Prietenie

In ciuda predictiilor de vineri, declar ca a fost totusi un week-end reusit. In nici un caz unul in care sa pot spune ca m-as fi odihnit, dar sa stiti ca de multe ori actvitatile antrenante pot fi mult mai benefice decat arhi- cunoscuta stare de leguma.
Week-end-ul asta am iubit si m-am simtit iubita. E vorba de iubire la modul general, iubirea altruista, calma, iubirea care te indeamna sa asculti si ii indeamna si pe ceilalti sa te asculte. Eu nu as putea trai fara prieteni in jurul meu si m-as ofili fara iubire, orice chip ar avea ea : fie ca este cea care arde tot, fie ca este cea impartasita impreuna cu cafeaua de dimineata.
Ma simt senina pentru ca m-am intalnit cu oameni pe care ii iubesc, pentru ca ne-am vorbit, ne-am amintit si am planuit. Ma simt minunat cand reusesc sa o fac tocmai pentru faptul ca se intampla rar si este ca si cum mi-as lua doza care sa imi ajunga pana data viitoare.
Mai cred ca putem gresi enorm instrainandu-ne, crezand ca singuri putem darama muntii, luand decizii imature si sub impulsul momentului, refuzand sa dam sanse si vanand defectele si greselile celorlalti uitand ca si noi le avem.
Este ingrozitor sa ramai singur, sa devii intolerant, sa creezi o lume iluzorie in care intrebarile si raspunsurile sa aiba aceeasi sursa : TU.