Fara foarte multa inspiratie. In mod normal vinerea debordezi de energie, iti imaginezi dis de dimineata ca nimic nu iti poate curma fericirea unei zile de vineri. Zambesti tuturor colegilor, esti binevoitor, incerci sa ajuti, sa intri in gratiile inamicilor, la vie en rose si restul....
Si in toata splendoarea unei dupa amieze de acest gen cand deja pupilele iti sunt lipite de ceas, poate sa para te miri ce si te da peste cap nu pentru urmatoarea ora pe care trebuie sa o mai ingurgitezi, ci chiar pentru tot week end-ul.
Pe mine ma obsedeaza ideea de "MUNCA". Nu imi place sa muncesc, nu imi place nici macar termenul de "job", sunt cea mai revoltata fiinta de la masa la care ne-am adunat sambata seara si ei vorbesc tot despre asta, fac planuri de avansare, calculeaza, fac predictii, isi rod unghiile, berea se incalzeste in pahar si mucurile de tigari dau pe dinafara din scrumiera.
Me dezgusta avantul muncitoresc atunci cand stiu ca este pe principiul arhi-cunoscut "Cooperativa Munca in Zadar". Si eu am inceput la fel, rasturnam lumea proaspat iesita din caminul studentesc (nu zic "de pe bancile facultatii" pentru ca nu prea am amortit stergandu-le cu fundul) si mi-am luat destule suturi incercand sa fiu profesionista, cinstita, muncitoare, perseverenta, rezistenta la stres, lucrand in echipa si tot restul bla bla-ului, asa incat deocamdata am hotarat sa vin la birou ca sa pot plati chiria&stuffs, sa am de-o bere, de tigari si de "ceva bun" cand mi se face pofta.
Am sa va anunt cand revin la sentimente mai "umane". Deocamdata mi-e ciuda ca ziua de vineri si week end-ul mi-au fost "alterate".
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu