Iubirea

Ieri am vorbit despre iubirea de oameni. Azi am sa vorbesc despre iubirea fata de EL/EA. N-or fi cu siguranta lucruri noi, pe care sa nu le fi citit/vazut/trait/simtit/intalnit de-a lungul existentei voastre, dar cu toate astea despre iubire nu e niciodata suficient sa vorbesti.
Am sesizat unele greseli fantastice pe care le pot face oamenii atunci cand iubesc si anume....UITA SA O FACA DIN SI CU TOT SUFLETUL. Si atunci apeleaza la substituenti. Se plang in gura mare, cauta terapie de cuplu, suna prietenii si le cer parerea (care de atat de putine ori este una pur obiectiva si in consecinta benefica), isi gasesc alte indeletniciri, cumpara zeci de reviste gen "know how", urmaresc acelasi gen de emisiuni de parca ar fi intr-o cautare disperata a unei surse de dependenta, alta decat EL/EA - persoana de alaturi.
Eu incerc sa cred in iubirea totala, cea complet lipsita de egoism, cea in care cu adevarat EL este centrul existentei mele. Il iubesc cu defecte, cu obiceiuri proaste sau sacaitoare, il iubesc cand urla in gura mare pentru o banala migrena, cand se ridica de la masa si se indreapta spre calculator, cand vine plin de rani de pe terenul de fotbal dupa o zi in care nici nu stiu daca mi-a spus "Buna dimineata". Il iubesc si cand ma ia in brate si imi spune ca sunt dragostea vietii lui, cand se trezeste dimineata devreme sa imi spuna 3 cuvinte pentru ca aseara a uitat, cand cumpara cafeaua mea preferata, cand ma priveste intr-un fel anume si nu-i in stare sa mai spuna nimic, cand imi mangaie parul si imi spune ca sunt frumoasa si printesa lui. Nu imi pun intrebari si nu vreau sa am dubii. Daca nu m-ar iubi, n-ar spune-o, e simplu.
E gresit sa tindem sa exageram lucrurile, cand de fapt e simplu. Chiar daca e in realitate complicat. Noi putem face sa para simplu. Nu trebuie decat sa vrem.
Nu cautati sa schimbati oameni si sa cautati sa faceti/ganditi/actionati mai mult decat este necesar.Relatiile noastre sunt oazele noastre si nu campurile de lupta cu partenerii si cu noi insine inclusiv. Fiti orgoliosi, suspiciosi, posesivi, gelosi, prudenti, pretentiosi, paranoici, perversi, minciunosi in afara relatiei, dar lasati toate astea in urma voastra atunci cand ajungeti acasa (orice ar insemna asta).
Poate nu e cel mai usor lucru din lume, dar nici un lucru obtinut cu minim de efort nu are decat valoarea pe masura.
Nu va lasati influentati de ce spune X sau Y, de ce li s-a intamplat altora, de similitudinile aparente intre situatii, nu aplicati retetele de succes mediatizate si ieftine. Ca voi nu este nimeni si nici nu are cum sa fie si nici nu e de dorit. Nu ma refer la o izolare, ci la forta unei relatii care se poate crea atunci cand sunt cu adevarat DOI oameni implicati in ea.
Lasand la o parte celelalte aspecte si contextul, mie una mi-a placut intotdeauna cum a sunat "IUBITI-VA MULT!"