Am pacalit sindromul!

Ghiciti ce zi e azi! Ha, Ha! E duminica!
Iar eu sunt cat se poate de relaxata. Si ce daca e duminica? Maine e luni!Ei, si ce daca? In regula, va divulg secretul : NU MAI SUFAR DE SINDROMUL AMINTIT ANTERIOR! Cum nu?
Ei bine, nu!
Maine nu ma mai duc la servici! Nu ma credeti? De parca nu mi s-ar mai fi intamplat! Ba da!Deja cartea mea de munca arata ca un camp de batalie!
Cu toata imaginatia pe care o am, marturisesc ca de data asta chiar mi-e greu sa mai scornesc minciuni de interviu.
Sunt maestra in interviuri, merg ca la piata.
Imi amintesc de primele mele interviuri. CV-ul era gol si trist. Ma gandeam ca nu o sa am ce scrie in el nimic, niciodata.Tremuram ca varga.
Acum sunt adunate gramada experientele lui peste prajit care, fie vorba intre noi, conteaza prea putin daca impresia pe care o lasi nu este una pozitiva.
Cei care care te asculta sunt ca niste vanatori. Teoretic stim ca trebuie sa te vinzi scump. Insa practic e cu totul altceva.
Depui CV-ul, suna telefonul, notezi adresa, negociezi ora (e posibil ca tu sa ai 3 interviuri in aceesi zi ceea ce e oribil, ascultati-ma pe mine ca stiu ce spun). Scoti din garderoba hainele de interviu (pe care le urasti cu spume), te aranjezi si o iei la picior. Ajungi, zambete, politeturi, iti spun povestea, le spui povestea, aproape intotdeauna te lasa cu senzatia ca te vor cauta. Numai unul din cei multi va ramane in cursa finala, cum s-ar spune. Dar tu n-ai de unde sa stii care va fi acela si, la fel, e foarte posibil sa nu fie acela care ti-a placut tie cel mai mult.
E ca o loterie.Ti-ai dori job-ul minunat unde sa te duci in fiecare zi fara dureri de cap, sa iti faci treaba si sa pleci, sa iei banutul corespunzator si, de ce nu, sa iesi la pensie de acolo.
Ma asteapta vremuri nasoale. Urati-mi succes ca am nevoie!